ESPERIÉNȚĂ s. f. v. experiență. Vezi definitia »

RUPTÚRĂ, rupturi, s. f. 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuității materiei, fig. a relațiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâșietură, spărtură, gaură. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie. ◊ Ruptură de pantă = loc în care pornește brusc panta unui deal sau a unui munte. 3. Bucată ruptă din ceva. ♦ Zdreanță, cârpă. – Rupt² + suf. -ură. Vezi definitia »

CALCOPIRÍTĂ s. f. sulfură naturală de cupru și fier. (< fr. chalcopyrote) Vezi definitia »

LITIÁZĂ s.f. Boală produsă de prezența calculilor în anumite organe; calculoză. [Pron. -ti-a-. / < fr. lithiase, cf. gr. lithos – piatră]. Vezi definitia »

OLANDÍNĂ s. f. țesătură de bumbac care imită olanda. (< olandă + -ină) Vezi definitia »