Definita cuvantului ruptură
RUPTÚRĂ, rupturi, s. f. 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuității materiei, fig. a relațiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâșietură, spărtură, gaură. ♦ Locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie. ◊ Ruptură de pantă = loc în care pornește brusc panta unui deal sau a unui munte. 3. Bucată ruptă din ceva. ♦ Zdreanță, cârpă. – Rupt2 + suf. -ură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ruptură
PRÍMULĂ, primule, s. f. Plantă ornamentală din familia primulaceelor, cu flori liliachii sau purpurii (Primula obconica). [Acc. și: primúlă] – Din fr., lat. primula. Vezi definitia »
turlícă, turlíci, s.f. (reg.) tilincă, turlișcă. Vezi definitia »
SCĂRPINĂTÚRĂ, scărpinături, s. f. Scărpinare. – Scărpina + suf. -ătură. Vezi definitia »
VERVÉNĂ s. f. elem. verbină. Vezi definitia »
tăgấrță, tăgấrțe, s.f. (reg.) 1. traistă de drum, săculeț, boccea, desagă. 2. epitet pentru o persoană mică, îndesată, pentru un cal slab. 3. haină, îmbrăcăminte. Vezi definitia »