CÚRIE s.f. 1. (Ist.) Unitate religioasă, militară și politică la romani, reprezentând o subdiviziune a triburilor primitive. ♦ Loc unde se aduna această unitate. ♦ Clădire în care se aduna senatul roman. ♦ Senatul municipiilor. 2. (Bis.) Administrația pontificală a bisericii catolice. [Pron. cu-ri-e, gen. -iei. / < lat. curia, cf. it. curia, fr. curie]. Vezi definitia »

AEROLOGÍE s.f. Parte a meteorologiei care studiază păturile superioare ale atmosferei. [Gen. -iei. / < fr. aérologie, cf. gr. aer – aer, logos – studiu]. Vezi definitia »

BOBOTÁIE, bobotăi, s. f. (Reg.) Vâlvătaie. – Bobot + suf. -aie sau contaminare între bobot și [vâlvă]taie. Vezi definitia »

GEOCARPÍE s.f. (Bot.) Fenomen prezent la unele plante, care își înfundă, după fecundație, floarea în pământ, unde se dezvoltă fructele. [Pron. ge-o-, gen. -iei. / cf. fr. géocarpie < gr. ge – pământ, karpos – fruct]. Vezi definitia »

IZOLÁȚIE s.f. Izolare. ♦ Strat izolant așezat între două medii sau între două sisteme fizice. [Gen. -iei, var. izolațiune s.f. / cf. fr. isolation]. Vezi definitia »