ferecá (férec, ferecát), vb. – 1. A pune obezi la roată. – 2. A pune garnituri de fier. – 3. A întări, a consolida. – 4. A pune în lanțuri. – 5. A încrusta, a face marchetărie. – 6. A placa. – Var. înfereca, înferica. Mr. făric, făricare „a potcovi calul”, megl. firicari. Lat. făbrĭcāre (Candrea-Dens., 571; REW 3294; Capidan, Meglen., 126; DAR; Buescu, RPF, III, 352), cu semantism normal, deoarece „a fabrica” însemna la origine „a lucra fierul”. Meyer, Neugr. St., II, 16 și Pușcariu 597 preferau să plece de la lat. *ferricare. Cuvîntul rom. lipsește la A. Rehmann, Die Geschichte der technischen Begriffe fabrica u. machina in der roman. Sprachen, Münster 1935. – Der. ferecătură, s. f. (garnitură de fier; fiare, lanțuri; placă; montare); desfereca, vb. (a scoate lanțurile). Vezi definitia »

VERSIFICÁ vb. I. intr. A face versuri. ♦ tr. A transpune în versuri un text. [P.i. versífic, 3,6 -că. / < lat. versificare, cf. fr. versifier]. Vezi definitia »

stoicăneásca s.f. art. (reg.) numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »

SULTĂNÍCA s. f. art. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Sultana (n. pr.) + suf. -ică. Vezi definitia »

INVOCÁ vb. tr. 1. a chema în ajutor (o divinitate). 2. a cita, a se referi la ceva în favoarea sa. (< fr. invoquer, lat. invocare) Vezi definitia »