gîrbă (-be), s. f. – Spinare. – Megl. gorb. Sl. gŭrbŭ „spinare” (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 343; Conev 89), cf. bg. gărb „cocoașă”. – Der. gîrbi, vb. (înv., a se arunca; Trans. și Bucov., „a lătra”, literal „a sări pe cineva”); gîrbiță, s. f. (la cai, greabăn; la vite, grumaz; plantă, Limodorum abortivum), der. intern de la gîrbă, sau direct din sb. grbica „cocoașă”. Cf. gîrbov, hrib. Vezi definitia »

ASCENDÉNȚĂ, ascendențe, s. f. Linie de rudenie ascendentă; origine, obârșie. – După fr. ascendance. Vezi definitia »

RAMÉZĂ s.f. Mașină de uscat țesături în stare întinsă. [< fr. rameuse]. Vezi definitia »

PALEOBOTÁNICĂ s.f. – V. paleobotanic (1) [DEX'98] Vezi definitia »

RIZODÉRMĂ s. f. (bot.) strat celular superficial al rădăcinii tinere. (< fr. rhizoderme) Vezi definitia »