Definita cuvantului gîrbă
gîrbă (-be), s. f. – Spinare. – Megl. gorb. Sl. gŭrbŭ „spinare” (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Cihac, II, 343; Conev 89), cf. bg. gărb „cocoașă”. – Der. gîrbi, vb. (înv., a se arunca; Trans. și Bucov., „a lătra”, literal „a sări pe cineva”); gîrbiță, s. f. (la cai, greabăn; la vite, grumaz; plantă, Limodorum abortivum), der. intern de la gîrbă, sau direct din sb. grbica „cocoașă”. Cf. gîrbov, hrib.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gîrbă
ARĂBOÁICĂ, arăboaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a țărilor arabe. – Arab + suf. -oaică. Vezi definitia »
SÚȘĂ, sușe, s. f. (Livr.) Origine, sursă. ♦ (Med.) Proveniență a unei culturi de microbi; tulpină. – Din fr. souche. Vezi definitia »
ÓVĂ s.f. (Arhit.) Motiv decorativ alcătuit dintr-o proeminență în formă de ou. [< fr. ove]. Vezi definitia »
EPÓDĂ s.f. 1. (În teatrul antic grecesc) A treia parte a cântecului unui cor, după strofă și antistrofă. 2. Poezie lirică cu caracter satiric, compusă din distihuri. [Cf. fr. épode, lat., gr. epodos < epi – deasupra, ode – cântec]. Vezi definitia »
TOCĂNÍȚĂ, tocănițe, s. f. Diminutiv al lui tocană. – Tocană + suf. -iță. Vezi definitia »