BĂ interj. (Arg.) Măi. – Et. nec. Vezi definitia »

CONSOÁNĂ s.f. Sunet format în special din zgomote produse în diferite puncte ale canalului fonator prin închiderea sau strâmtarea acestuia; consonantă; semn grafic, literă care reprezintă un asemenea sunet. [< lat. consona, cf. fr. consonne]. Vezi definitia »

ȚÍGLĂ¹, țigle, s. f. Piesă de argilă arsă, de sticlă, de mortar, de ciment, în formă de placă, folosită la învelit casele. – Din scr. cigla. Vezi definitia »

VELORÍCȘĂ s. f. (în Extremul Orient) ricșă trasă de un biciclist. (< velo/ciped/ + ricșă) Vezi definitia »

SCRIJĂTÚRĂ, scrijături, s. f. (Reg.) Scrijea. – Din scrijea + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »