MĂTUȘÍCĂ, mătușele, s. f. Diminutiv al lui mătușă; tușică. – Mătușă + suf. -ică. Vezi definitia »

CATACREZĂ (CATAHREZĂ) (‹ fr.; s gr. kathachresis „folosire abuzivă”) s. f. 1. Folosirea improprie a unui cuvînt în locul altuia. 2. Figură de stil, constînd din folosirea abuzivă sau metaforică a unui cuvînt, pentru a indica un obiect care nu are denumire proprie (de ex. „pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”). Vezi definitia »

HIDROIZOPIÉZĂ s.f. Linie care unește punctele cu același nivel hidrostatic la stratele acvifere cu nivel ascendent. [Pron. -dro-i-zo-pie-. / < fr. hydroisopièse]. Vezi definitia »

GASTROPLICATÚRĂ s. f. practicarea operatorie de cutări în pereții stomacului; gastrorafie. (după fr. gastro-plication) Vezi definitia »

CÚRSĂ s. f. 1. drum, distanță de străbătut. ◊ traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe același itinerar, după un orar stabilit. ◊ vehicul care parcurge un astfel de traseu. 2. unghi format de direcția în care se mișcă o navă comercială cu direcția nordului. 3. (fam.) alergătură, umblet. 4. (pl.) alergări de cai. ◊ (fig.) întrecere, competiție. 5. întrecere sportivă în care mai mulți concurenți parcurg repede o anumită distanță. ◊ (alp.) orice ascensiune în munți. 6. mișcare, deplasare rapidă a unui obiect în spațiu. ◊ lungime a drumului parcurs de un piston în cilindru între cele două puncte moarte. (< fr. course, /2/ engl. course) Vezi definitia »