ÉRHĂ s. f. (Reg.) Piele de vițel foarte subțire, bine tăbăcită, care se aplică pe bundițe și pe care se brodează flori. – Din pol. jercha, magh. irha. Vezi definitia »

prizăritúră, prizăritúri, s.f. (înv. și reg.) 1. ființă sau plantă prizărită, chircită, pipernicită, pirpirie. 2. rezultat, sfârșit prost. Vezi definitia »

PREZVÍTERĂ s. f. v. prezbiteră. Vezi definitia »

mórdă (-de), s. f. – (Trans.) Bot, rît. Rut., rus. morda (Cihac, II, 203). Vezi definitia »

CLONCANEÁLĂ, cloncănéli, s. f. Strigăt caracteristic cloștilor, cotcodăceală. (cloncăni + suf. -eală) Vezi definitia »