SLAVÓN, -Ă adj. Care se referă la cultura slavă, care aparține slavilor. ◊ Limba slavonă (și s.f.) = limba slavă bisericească și literatura care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din vechea slavă bisericească; alfabet slavon = alfabet chirilic. [< fr. slavon]. Vezi definitia »

OZÓN s. n. gaz cu miros puternic, albăstrui, stare alotropică a oxigenului, care se găsește în atmosferă sau care se obține prin descărcări electrice în aer. (< fr. ozone) Vezi definitia »

japón, japóni, s.m. (reg., înv.) poreclă dată de țărani agenților rurali. Vezi definitia »

DACTILOFÓN s. n. aparat portativ cu clape corespunzând unor litere sau sunete, destinat să faciliteze comunicarea celor lipsiți de darul vorbirii. (< fr. dactylophone) Vezi definitia »

BOMBÓN s.n. v. bomboană. Vezi definitia »