șaitroácă s.f. (reg.) piedică de lemn la roata carului. Vezi definitia »

belchită (-te), s. f. – Jder. Origine necunoscută. DAR propune să fie pus în legătură cu pol. bielka, germ. Bilch. Vezi definitia »

teácă (-éci), s. f. – Păstaie, coajă a unor legume. – 2. Înveliș, toc, apărătoare. – Mr., megl. teacă. Lat. theca (Pușcariu 1722; REW 8699), din gr. θήϰη, cf. abruz. teke, fr. taie, prov. teca. Der. din ngr. (Cihac, II, 705; cf. Roesler 577) nu este posibilă. – Der. tecar, s. n. (Trans., teacă). Cf. teucă. Vezi definitia »

maoánă, maoáne, s.f. (înv.) vapor pentru încărcarea cărbunilor. Vezi definitia »

nastochíță, nastochíțe, s.f. (reg.) pâinișoară din aluat de prescură. Vezi definitia »