ARĂTĂTÓR, arătătoare, s. n. 1. Indicator (de la instrumentele de măsurat) care arată greutatea, direcția, timpul etc. 2. Degetul al doilea de la mână (cu care se arată). ◊ (Adjectival) Deget arătător. – Arată + suf. -ător. Vezi definitia »

OSTREICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care se ocupă cu ostreicultura. [Pron. -tre-i-. [< fr. ostréiculteur]. Vezi definitia »

SUFLĂTÓR, (1, 2) suflători, s. m., (3, 4) suflătoare, s. n. 1. S. m. (La pl.) Instrumente muzicale de suflat. 2. S. m. Persoană care cântă la un instrument de suflat. 3. S. n. Țeavă prin care muncitorul sticlar suflă aer într-o masă de sticlă topită, pentru a-i da diverse forme. 4. S. n. Dispozitiv pentru suflarea unui curent de abur sau de aer în cutia de fum a unei locomotive. ♦ Suflai. – Sufla + suf. -ător. Vezi definitia »

HIRUDINICULTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care se ocupă cu hirudinicultura. (< fr. hirudiniculteur) Vezi definitia »

BIOGENERATÓR, biogeneratori, s. m. Generator (III 1) de biogaz. [Pr.: bi-o-] – Bio- + generator. Vezi definitia »