MORTIÉRĂ s. f. 1. deschidere îngustă în zidul unei fortificații, care permite apărătorilor să tragă cu arma. 2. v. mortier. (< fr. meurtrière) Vezi definitia »

SELFINDUCTÁNȚĂ s. f. inductanță proprie. (< engl., fr. self-inductance) Vezi definitia »

DÓGMĂ, dogme, s. f. 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil. – Din fr. dogme, lat. dogma. Vezi definitia »

oștitúră, oștitúri, s.f. (înv.) rânduială de luptă. Vezi definitia »

OOFORÍTĂ s.f. Ovarită. [< fr. oophorite]. Vezi definitia »