Definita cuvantului cioc
CIOC2, ciocuri, s. n. 1. Partea anterioară, terminală, lunguiață și cornoasă a capului păsărilor, care înlocuiește sistemul dentar; plisc, clonț. ♦ Cantitatea de lichid sau de hrană care încape o dată în cioc (1). ♦ Fig. Gură a omului. 2. Parte sau prelungire ascuțită a unor obiecte; capăt, vârf (ascuțit). 3. Barbișon, țăcălie. ◊ Expr. (Arg.) A pune ciocuri = a minți sau a deforma realitatea. 4. Compuse: ciocul-berzei = plantă erbacee cu frunzele păroase, adânc crestate și cu flori violete-purpurii (Geranium pratense); ciocul-cucoarei = mică planta erbacee cu tulpina păroasă întinsă pe pământ, cu frunze compuse, flori roșii, roz sau albe și fructe lungi, asemănătoare cu un cioc (Erodium cicutarium); cioc-întors = pasăre călătoare cu penajul alb pătat cu negru, cu ciocul lung, subțire și ușor arcuit în sus, cu picioarele înalte (Recurvirostra avosetta). – Cf. alb. čok, rom. cioc1.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cioc
joc sportiv care se joaca in 11 oameni pe un teren amenajat in care fiecare echipa incearca sa bage mingea cu piciorul(sau cu orice alta parte a corpului, dar fara mana) in poarta adversarei. Vezi definitia »
țoropóc adv. (reg.) deodată, dintr-o dată. Vezi definitia »
țărhóc, țărhoáce, s.n. (reg.) 1. târnăcop. 2. teslă. Vezi definitia »
MONOBLÓC adj. inv., s. n. (dispozitiv, organ de mașină) dintr-un bloc nedemontabil. (< fr., engl. monobloc) Vezi definitia »
STREPTOCÓC s.m. Bacterie din grupa cocilor, ai cărei indivizi sunt grupați în lanțuri. [< fr. streptocoque, cf. gr. streptos – răsucit, kokkos – grăunte]. Vezi definitia »