FENOMÉN, fenomene, s. n. 1. Manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit. 2. Proces, transformare, evoluție, efect etc. din natură și din societate. ♦ Fapt. 3. Aspect, întâmplare, ființă, obiect care surprinde (prin calități, noutate etc.). – Din fr. phénomène. Vezi definitia »

LICHÉN, licheni, s. m. 1. (La pl.) Grup de plante inferioare ale caror tal este compus dintr-o ciupercă și o algă aflate în simbioză, care cresc pe scoarța arborilor bătrâni, pe ziduri, pe stânci, etc.; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. 2. Boală de piele cu evoluție cronică, caracterizată prin apariția pe piele a unor proeminențe care provoacă mâncărime, prin îngroșarea și pigmentarea excesivă a pielii. – Din fr. lichen Vezi definitia »

ONIROGÉN, -Ă adj. care provoacă starea onirică. (< fr. onirogène) Vezi definitia »

BERGEN [baérgan], oraș în SV Norvegiei, port la Oc. Atlantic; 211,2 mii loc. (1989, cu suburbiile). Șantiere navale. Siderurgie, prelucrarea petrolului, ind. electrotehnică, textilă și alim. Export de pește. Universitate. Muzee. Palatul Haakonshallen (sec. 13), catedrală (sec. 13). Vezi definitia »

FRIGORIGÉN, -Ă adj. (despre un sistem fizio-chimic) care poate produce frig. ♦ agent ~ = substanță (freon, amoniac etc.) care, vaporizându-se la temperatură joasă, absoarbe căldura; agregat ~ = parte a unei instalații frigorifice în care agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig. (< fr. frigorigène) Vezi definitia »