TRINITROTOLUÉN s. n. Substanță solidă, galbenă, cristalină, fabricată din toluen și folosită ca exploziv cu care se încarcă proiectilele de artilerie; trotil. [Pr.: -lu-en] – Din fr. trinitrotoluène. Vezi definitia »

poleájen, poleájene, s.f. (reg.) 1. loc șes la marginea unei păduri sau a unui deal. 2. pantă lungă a unui drum. Vezi definitia »

PLIOCÉN, -Ă, plioceni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține celei de-a doua epoci a neogenului, care se referă la această epocă. 2. S. n. A doua epocă a neogenului, situată intre miocen și perioada cuaternară, reprezentată, în partea de vest a Europei, prin depozite marine, iar în cea de est prin depozite lacustre. 3. S. n. Serie de straturi geologice din pliocen (2). [Pr.: pli-o-] – Din fr. pliocène. Vezi definitia »

ANTWERPEN (ANVERS [ãvér]), oraș în N Belgiei, mare port maritim la estuarul fluviului Schelde (86,2 mil. t trafic, 1985); 1,1 mil. loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport (Deurne). Șantiere navale. Metalurgia neferoaselor, prelucr. petrolului (rafinăria „Petrofina” – capacitate 14,9 mil.. t anual); ind. textilă (muselinuri, dantele), a automobilelor, prelucr. lemnului, alim., șlefuirea diamantelor. Monumente: catedrală gotică (sec. 14-16), Biserica Saint Paul (sec. 16), primărie (sec. 16), Muzeul Regal de Arte Frumoase (sec. 19). Întemeiat în sec. 7. Începînd cu sec. 13 cunoaște o dezvoltare rapidă, devenind, după decăderea orașului Bruges (sec. 15), cel mai bogat oraș al Țărilor de Jos și centrul financiar al Europei (din 1460 funcționează prima bursă din lume). Distrus de spanioli la sfîrșitul sec. 16, orașul decade; din sec. 19 a cunoscut o nouă epocă de înflorire economică, o dată cu construirea Canalului Albert (1930-1939), devenind pr. centru economic al țării. Vezi definitia »

OROGÉN orogene, s. n. (Geol.) Regiune vastă a scoarței terestre unde au avut loc mișcări tectonice intense care au dus la formarea unui lanț muntos cutat. – Din orogeneză (derivat regresiv). Vezi definitia »