POLÍȚIE s. f. 1. organ de stat care menține ordinea publică și reprimă infracțiunile. ◊ localul în care se află. 2. reprezentanții poliției (1). (< germ. Polizei, fr. police, rus. polițiia) Vezi definitia »

FONÁȚIE s.f. v. fonațiune. Vezi definitia »

MISITÍE, misitii, s. f. Ocupația misitului; plată pentru serviciile misitului. – Misit + suf. -ie. Vezi definitia »

ISTERÍE s. f. formă de nevroză manifestată prin excitabilitate mărită, accese convulsive, agresivitate etc. (< fr. hystérie, it. isteria) Vezi definitia »

PNEUMORAHÍE s.f. (Med.) Introducere de aer prin puncții lombare în canalul rahidian în scopul explorării acestuia și a ventriculilor cerebrali. [Gen. -iei. / < fr. pneumorachie]. Vezi definitia »