CARIOLOGÍE s.f. Parte a biologiei care studiază nucleul și celula. [< fr. caryologie, cf. gr. karyon – nucleu, logos – studiu]. Vezi definitia »

ASCORBINEMÍE s. f. prezența acidului ascorbic în sânge. (< fr. ascorbinémie) Vezi definitia »

PNEUMOPEXÍE s.f. (Med.) Fixare chirurgicală a plămânului la peretele toracic. [Gen. -iei. / < fr. pneumopexie, cf. gr. pneumon – plămân, pexis – fixare]. Vezi definitia »

IONIZÁȚIE, ionizații, s. f. (Rar) 1. Proces fizic al cărui rezultat este formarea de ioni. 2. Tratament medical care constă în introducerea în organism a ionilor; ionizare, ionoterapie. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionisation. Vezi definitia »

HIPOCOLEMÍE s. f. diminuare a cantității de pigmenți biliari din serul sangvin. (< fr. hypocholémie) Vezi definitia »