brățáră (brățắri), s. f. – Podoabă purtată la încheietura mîinii sau pe braț. – 2. Cerc, inel. – 3. La cămășile țărănești, manșeta brodată în culori. – Var. brățea, brațoletă. Lat. brāchiāle (Pușcariu 218; REW 1254; Candrea-Dens., 180; DAR); cf. it. bracciale, braccialetto (› brațoletă, probabil prin intermediul ngr.), sp. brazal, port. braçal. Din rom. provine rut. brycari „mînecă de cămașă” (Candrea, Elemente, 402). Vezi definitia »

PALMIÉRĂ s. f. 1. bucată dreptunghiulară de piele groasă care protejează palmele în timpul muncii. 2. un fel de mistrie. (< palmă + -ieră) Vezi definitia »

TERMOSFÉRĂ s. f. ionosferă. (< fr. thermosphère) Vezi definitia »

SINOVÍTĂ s. f. inflamație a unei membrane sinoviale. (< fr. synovite) Vezi definitia »

poárnă, poárne. s.f. 1. (înv. și reg.) pornire, curgere năvalnică; șuvoi. 2. (reg.) pornire, plecare (la drum). 3. (reg.) țuică tare care curge la început pe țeava cazanului; frunte. Vezi definitia »