diliu. -ie, dilii adj. v. dilimac. Vezi definitia »

MUNICÍPIU s. n. 1. (ant.) titlu dat orașelor supuse autorității Romei, dar care își păstrau dreptul de autonomie în treburile interne. 2. oraș mare cu administrație proprie. (< lat. municipium) Vezi definitia »

ZURBAGÍU, -ÍE, zurbagii, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să se certe; scandalagiu. ♦ (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurba + suf. -giu. Vezi definitia »

CANTARAGÍU, cantaragii, s. m. Salariat la vamă, la gară etc. care cântărește bagajele sau mărfurile. – Din tc. kantarcı. Vezi definitia »

DURDULÍU, -ÍE, durdulii, adj. (Despre ființe și parți ale lor) Gras (1), rotofei, dolofan; bucălat; durd. – Durd + suf. -uliu. Vezi definitia »