LUXÁȚIE s.f. Deplasare a unui os din articulația lui; scrântitură; exartroză. [Gen. -iei, var. luxațiune s.f. / cf. fr. luxation, lat. luxatio]. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

GRAMATOLOGÍE s. f. studiul scrisului (scriiturii) ca limbaj. (< fr. grammatologie) Vezi definitia »

SERIOGRAFÍE, seriografii, s. f. Înregistrare a unei serii de clișee cu ajutorul seriografului; imagine astfel obținută. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. sériographie, engl. seriography. Vezi definitia »

ECTAZÍE¹ s. f. 1. (metr.) licență în folosirea unei silabe scurte cu valoare de silabă lungă. 2. dilatare artificială a unui organ cavitar, a unui conduct sau vas sangvin. (< fr. ectasie) Vezi definitia »