PALEOPATOLOGÍE s. f. Ramură a patologiei care studiază bolile viețuitoarelor fosile. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléopathologie. Vezi definitia »

CREATINEMÍE s.f. (Med.) Prezența creatinei în sânge. [Pron. cre-a-, gen. -iei. / < fr. créatinémie]. Vezi definitia »

HĂTMĂNÍE, hătmănii, s. f. Titlu purtat de hatman, demnitate sau rang de hatman; puterea sau conducerea hatmanului. ♦ Organ suprem de conducere și de organizare a oștirii. [Var.: hatmaníe s. f.] – Hatman + suf. -ie. Vezi definitia »

ESCATOLOGIE s.f. 1. Doctrină mitică-religioasă despre destinele finale ale omenirii, despre sfârșitul lumii și judecata de apoi. Vezi definitia »

ORTOGRAFÍE, ortografii, s. f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a unei limbi; aplicarea practică a acestor reguli. – Din lat. orthographia. Vezi definitia »