Definita cuvantului histamină
HISTAMÍNĂ s.f. (Biol.) Amină care se găsește în cornul secarei, în hipofiză etc. și care, în organism, produce efecte fiziologice puternice. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „histamină”. [< fr. histamine].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu histamină
LINGĂREÁLĂ, lingăreli, s. f. Faptul de a (se) lingări; comportarea, atitudinea omului slugarnic și lingușitor. – Lingări + suf. -eală. Vezi definitia »
ALGONEVRÓZĂ s. f. simptomatologie nevrotică declanșată de o durere fizică. (< algo- + nevroză) Vezi definitia »
haubíță (haubíțe), s. f. – Piuliță, mojar. Pol. haubice, din germ. Hubitze (DAR). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
CIRCUMSTÁNȚĂ s.f. Împrejurare, particularitate care însoțește un fapt. ♦ Ocazie, conjunctură (favorabilă sau nefavorabilă). ◊ De circumstanță = pentru o ocazie anumită; de formă, de ochii lumii. [< lat. circumstantia < circum – împrejur, stare – a ține, cf. fr. circonstance]. Vezi definitia »
ANACRÚZĂ s. f. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. – Fr. anacrouse (< gr.). Vezi definitia »