EXOELECTRÓN s. m. electron produs prin exoemisiune. (< fr. exo-électron) Vezi definitia »

LEPTÓN s.m. 1. (În Grecia antică) Unitate monetară foarte mică. 2. Denumire generică pentru particulele atomice elementare cu masa de repaus mai mică decât cea a unui nucleon. (cf. engl., fr. lepton, gr. leptón) Vezi definitia »

NECTÓN s. n. (Cu sens colectiv) Totalitatea viețuitoarelor acvatice care se pot mișca liber în masa apei în care trăiesc. – Din it. necton. Vezi definitia »

CANÓN, canoane, s. n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regulă de conduită. ♦ Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferință, chin. 3. Nume dat cărților Vechiului și Noului Testament. 4. Regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regulă rigidă, formalistă. 5. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie. ♦ Cântare bisericească; p. ext. cântec; glas. 6. Literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărțile canonice. – Din sl. kanonŭ, fr. canon, germ. Kanon. Vezi definitia »

camión (camioáne), s. n. – Autocamion. Fr. camion. – Der. camionagiu, s. m.; camionaj, s. n. (transport cu camionul), din fr. camionnage; camionar, s. m. (camionagiu; muncitor care încarcă și descarcă un camion); camionetă, s. f., din fr. camionnette. Vezi definitia »