Definita cuvantului canon
CANÓN, canoane, s. n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regulă de conduită. ♦ Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferință, chin. 3. Nume dat cărților Vechiului și Noului Testament. 4. Regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regulă rigidă, formalistă. 5. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie. ♦ Cântare bisericească; p. ext. cântec; glas. 6. Literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărțile canonice. – Din sl. kanonŭ, fr. canon, germ. Kanon.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu canon
CENTURIÓN s. m. ofițer comandant al unei centurii (1). (< fr. centurion, lat. centurio) Vezi definitia »
PIÓN s. m. 1. (șah) piesă de cea mai mică valoare. 2. particulă subatomică, care are proprietatea de a descărca energie asupra unui punct precis. 3. (fig.) element înaintaș al unei organizații, al unui plan de acțiune etc.; militant pentru o cauză. (< fr. pion) Vezi definitia »
ANDERSON [ændərsn], Maxwell (1888-1959), dramaturg american. Drame istorice („Maria Scoției”, „Ana celor o mie de zile”), piese cu problematică socială și politică („Zeii luminii”, „Coboară iarna”). Vezi definitia »
CABEZON [cabeθón], Antonio de (c. 1510-1566), organist și compozitor spaniol. Contribuții la dezvoltarea scriiturii pentru instrumentele cu claviatură. A trăit la curtea regilor Carol Quintul și Filip II. Vezi definitia »
MICROTÓN s. n. (muz.) interval mai mic de un semiton. (< micro1- + ton) Vezi definitia »