bășícă (bășíci), s. f. – 1. Vezică. – 2. Glob. – 3. Bulă, bulbuc. – Var. beșică. Mr. bișică, megl. bișocă. Lat. vessica (Pușcariu 189; REW 9276; Candrea-Dens., 141; DAR); cf. alb. mesikë, it. vescica, fr. vessie, sp. vejiga, basc. bišika, port. bexiga. Der. bășica, vb. (a face bășici); bășicată, s. f. (varietate de struguri); bășicos, adj. (cu bășici); bășicos, s. m. (arbust, Coluta arborescens); bășicuță, s. f. (Gentiana asclepiadea); Vb. a bășica poate deriva și direct din lat. vessῑcāre (cf. Pușcariu 188; REW 9277 și mr. mbișic, abruz. avvešekkà). Din rom. provine bg. bŭšŭka (Capidan, Raporturile, 228), sb. bešika și rut. bešyka (Miklosich, Wander., 8 și 12, Candrea, Elemente, 407; Berneker 53), și probabil ngr. μπετσϰώνω „a bate, a ciomăgi” (G. Meyer, Neugr. St., II, 76) și sb. beška „varietate de struguri” cf. bășicată. – V. și beștea. Vezi definitia »

RADIÉRĂ¹ s. f. gumă de șters. (< germ. Radier /gummi/) Vezi definitia »

PROPÉNĂ s. f. (Chim.) Propilenă. – Din fr. propène. Vezi definitia »

SEPÁLĂ, sepale, s. f. Fiecare dintre frunzele (modificate) care alcătuiesc caliciul unei flori. – Din fr. sépale. Vezi definitia »

FÓCĂ, foci, s. f. Nume dat mai multor genuri de mamifere acvatice, carnivore, cu capul rotund, cu corpul alungit și cu picioarele în formă de lopeți care trăiesc mai ales în regiunile polare (Phoca); animal care face parte din unul dintre aceste genuri. – Din fr. phoque, lat. phoca. Vezi definitia »