Definita cuvantului omofonie
OMOFONÍE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este omofon. 2. (op. polifonie) Stil muzical caracterizat prin predominarea unei voci sau a unei melodii asupra celorlalte. [Gen. -iei, var. homofonie s.f. / < fr. homophonie, cf. gr. homos – la fel, phone – voce].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu omofonie
POEZÍE, poezii, s. f. 1. Modalitate a literaturii care exprimă mesajul artistic cu ajutorul imaginilor expresive, al unui limbaj concentrat, al afectivității, al rimei, al ritmului etc.; (concr.) creație literară în versuri. ♦ Totalitatea compozițiilor în versuri ale unui poet, ale unui curent literar, ale unui popor etc. 2. Fig. Caracter poetic al unei opere literare, al unui peisaj, al unei situații; farmec, frumusețe, încântare. [Pr.: po-e-] – Din fr. poésie. Vezi definitia »
URETROPLASTÍE s. f. refacere chirurgicală a unei porțiuni de uretră. (< fr. urétroplastie) Vezi definitia »
CHIMIOTERAPÍE s. f. Tratament al unor boli cu ajutorul substanțelor chimice. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. chimiothérapie. Vezi definitia »
ZOOGRAFÍE s.f. 1. (Ant.) Pictura animalelor. 2. Parte a zoologiei care se ocupă cu descrierea diferitelor specii de animale. [Gen. -iei. / < fr. zoographie, cf. gr. zoon – animal, graphein – a scrie]. Vezi definitia »
STEREOTAXÍE s. f. metodă de identificare radiologică a unor structuri nervoase, a unei tumori, în neurochirurgie. (< fr. stéréotaxie, engl. stereotaxis) Vezi definitia »