CACUS (în mitologia romană), hoț faimos, fiul lui Vulcan. Creatură monstruoasă, este reprezentat cu trei capete scoțînd flăcări pe gură. După o tradiție, a fost sugrumat de Herakles, căruia îi furase vitele în timp ce acesta dormea. Simbolizează hoția și pe cei mai îndemînatici hoți. Vezi definitia »

CÚMULUS s.m. Formație de nori groși de culoare albă, cu aspect de ghemotoace de vată, izolate, al căror contur se modifică neîncetat, care, apărând vara la înălțimi de peste 1000 m, prevestesc timpul frumos. [Pl. -uși. / < fr., lat. cumulus]. Vezi definitia »

CALÁMUS s. n. 1. Partea bazală, goală în interior, a unei pene. 2. Tip de tulpină neramificată, asemănătoare părului. 3. Instrument de scris antic, din tulpină de stuf. (din lat. calamus < gr. kálamos = tulpină, tub (de scris)) [def. 1., 2. MDN, 3. Brockhaus] Vezi definitia »

prefús, prefúși, s.m. (înv.) comandant militar în jandarmerie (în imperiul austro-ungar). Vezi definitia »

JUS s.n. În gastronomie, suc rezultat din prăjirea cărnii în grăsime (în jargon profesional numit: jiu); din fr. jus. Vezi definitia »