APLANETÍSM s. n. proprietate a unui sistem optic de a da o imagine plană, perpendiculară pe axa sa, pentru un obiect de asemenea plan, perpendicular pe această axă. (< fr. aplanétisme) Vezi definitia »

PIROMORFÍSM s.n. Modificarea structurii și a compoziției rocilor, provocată de o temperatură înaltă. [< fr. pyromorphisme, cf. gr. pyr – foc, morphe – formă]. Vezi definitia »

CENTRÍSM s. n. 1. curent politic oportunist și conciliatorist în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară marxistă. 2. tip de coaliție politică ce grupează, împotriva partidelor situate la extreme, forțele situate la centru. (< fr. centrisme, rus. țentrizm) Vezi definitia »

EIDETÍSM s.n. Formă specifică a memoriei vizuale, constând în reproducerea vie a imaginilor. ♦ Dispoziție de a vedea după voință lucruri imaginare. [< fr. eidétisme, cf. gr. eidos – imagine, esență]. Vezi definitia »

FOURIERÍSM FU-/ s. n. doctrină socialist-utopică franceză din prima jumătate a sec. XIX, care preconiza crearea societății prin propagarea pașnică a ideilor cu privire la noua formă de organizare a producției sociale; falansterianism. (< fr. fouriérisme) Vezi definitia »