CONTEMPERÁȚIE s. f. impuls presupus a proveni de la grația divină și care ar face să încline voința către ceva, fără a o determina însă. (< fr. contempération, lat. contemperatio) Vezi definitia »

NEFROTOMÍE s. f. incizie a rinichiului (pentru îndepărtarea calculilor) (< fr. néphrotomie) Vezi definitia »

obștejitíe s.f. (înv.) 1. conviețuire în chinovie. 2. chinovic. 3. obște. Vezi definitia »

FOTOOFTALMÍE s. f. inflamație simultană a corneei și a conjunctivei, produsă de radiațiile ultraviolete. (< engl. photophthalmia) Vezi definitia »

STENOCEFALÍE s. f. îngustime a craniului. (< fr. sténocéphalie) Vezi definitia »