POLARIZÁRE s.f. 1. Fenomen fizic prin care unele corpuri capătă însușirea de a avea poli magnetici sau electrici; polarizație. ♦ Proces fizic prin care raza de lumină își schimbă mișcarea normală ondulatorie pe mai multe planuri într-o mișcare ondulatorie pe un singur plan. 2. Stare a unui corp care a suferit un astfel de proces. ♦ Stare a unui mediu ale cărui proprietăți sunt descrise local de mărimi vectoriale; (p. ext.) mărimea vectorială care descrie o astfel de stare. 3. Diferențiere și dezvoltare în direcții deosebite a sensurilor unui cuvânt care avea inițial un singur înțeles. ♦ (Fil.) Formare a unor termeni opuși polari. [< polariza]. Vezi definitia »

REGLEMENTÁRE, reglementări, s. f. Acțiunea de a reglementa și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de norme juridice aplicabile într-un anumit domeniu. ♦ Operație de stabilire a acestor norme. – V. reglementa. Vezi definitia »

PANIFICÁRE s.f. Acțiunea de a panifica și rezultatul ei; panificație. [< panifica]. Vezi definitia »

REMUNERÁRE s.f. Acțiunea de a remunera și rezultatul ei; retribuire; plată, remunerație. [< remunera]. Vezi definitia »

STRUNÍRE, struniri, s. f. Acțiunea de a struni și rezultatul ei. – V. struni. Vezi definitia »