Definita cuvantului imprecativ
IMPRECATÍV, -Ă adj. Referitor la imprecație, cu caracter de imprecație. [Cf. it. imprecativo].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu imprecativ
DATÍV s. n. caz al declinării care exprimă de obicei destinația acțiunii unui verb, având valoare de complement indirect. ♦ ~ etic = dativul unui pronume (mi, ți), care indică persoana interesată în acțiune. (< fr. datif, lat. dativus) Vezi definitia »
COMPRESÍV, -Ă adj. Care servește pentru a lega strâns. ♦ (Fig.) Care restrânge, comprimă. [Cf. fr. compressif, it. compressivo]. Vezi definitia »
NOCÍV, -Ă adj. Vătămător, distrugător. [Cf. fr. nocif, lat. nocivus < nocere – a vătăma]. Vezi definitia »
REMUNERATÍV, -Ă, remunerativi, -e, adj. Care servește pentru remunerare. ♦ Profitabil. – Din engl. remunerative. Vezi definitia »
COMPREHENSÍV, -Ă adj. 1. care înțelege repede și just; inteligent, ager, pătrunzător. 2. înțelegător, binevoitor. (< fr. compréhensif, lat. comprehensivus) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z