SEDATÍV, -Ă, sedativi, -e, adj., s. n. (Medicament) care produce o liniștire a stărilor de excitație psihică sau motorie, care calmează durerile; calmant. – Din fr. sédatif. Vezi definitia »

ILUSTRATÍV, -Ă, ilustrativi, -e, adj. Care ilustrează, exemplifică; demonstrativ. – Ilustrat + suf. -iv. Cf. it. illustrativo, germ. illustrativ. Vezi definitia »

PANSÍV, -Ă adj. (ir.) meditativ, gânditor. (< fr. pensif) Vezi definitia »

VOLITÍV, -Ă, volitivi, -e, adj. Volițional. – Din fr. volitif. Vezi definitia »

PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adj. 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. ◊ Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului. – Din fr. prédicatif. Vezi definitia »