OBTENȚIÚNE s.f. (Liv.) Obținere. [Pron. -ți-u-, var. obtenție s.f. / < lat. obtentio, cf. fr. obtention]. Vezi definitia »

necăciúne, necăciúni, s.f. (înv.) înnecăciune. Vezi definitia »

Actiune de distragere, inlocuire a unei imagini, obiect sau atractii cu un surogat, fals sau altei atractii contrafacute cu scopul de a asigura o actiune de fond ascunsa, un avantaj sau un element surpriza. Vezi definitia »

CONTUZIÚNE s. f. v. contuzie. Vezi definitia »

ASERȚIÚNE, aserțiuni, s. f. (Fil.) Enunț care este dat ca adevărat; p. gener. afirmație. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis. Vezi definitia »