răzór (răzoáre), s. f. – 1. Hotar, hat. – 2. Cărăruie între două ogoare. – 3. Loc arabil, ogor cu formă regulată și delimitat de cărări. – 4. (Înv.) Teren adaptat pentru o moară de apă. – Var. rozor. Bg., sb. razor (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 311; Conev 68), din sl. razorati „a ara”, cf. ceh. rozor, pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea, Dacor., I, 496) este improbabilă. – Der. răzori, vb. (a face răzor; a despărți, a separa; a marca). Vezi definitia »

neaducătór, neaducătoáre, adj. (înv.; în expr.) neaducător aminte = care nu-și aduce aminte, care nu vrea să-și amintească. Vezi definitia »

REPRODUCĂTÓR, -OÁRE, reproducători, -oare, adj. Care se reproduce (6), se înmulțește (ușor). ♦ (Substantivat) animal domestic selecționat după criterii biologice și productive în vederea reproducției (2). – Reproduce + suf. -ător. Cf. fr. reproducteur. Vezi definitia »

SENIÓR², -OÁRĂ s. m. f. sportiv care a depășit vârsta juniorilor. (< fr. senior) Vezi definitia »

OMOGENIZATÓR s.n. Aparat pentru obținerea pe cale mecanică a unei emulsii. [Var. omogeneizator s.n. / cf. fr. homogénéisateur]. Vezi definitia »