țărm (-muri), s. n. – Mal, coastă, rivieră. – Var. înv. țărmure. Lat. termĕn (Lambrior, Rom., VII, 92; REW 8665; Pușcariu, Dacor., VIII, 306). Modificarea se datorează unei var. *termonem (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306), ipoteză improbabilă; unui acuz. vulgar termĭnem (Ascoli, Arch. glott., II, 430), ipoteză insuficientă; unui dim. *termŭlus › țărmur (Pușcariu 1715; cf. Pușcariu, Lr., 248); sau mai probabil pl. termĭna asimilat cu pl. în *ǒra › -uri prin intermediul unei asimilări n › r. Forma modernă este un sing. regresiv, după pl. țămuri (Byck-Graur 28). Der. țărmuri, vb. (a limita); nețărmurit, adj. (infinit, fără limite); țărmuros, adj. (stîncos, abrupt). Vezi definitia »

BLASTODÉRM (‹ fr. {i}; {s} gr. blastos „mugure” + derma „piele”) s. n. (EMBRIOL.) Strat unicelular care limitează cavitatea de segmentație a blastulei. Vezi definitia »

TUBIFÓRM, -Ă adj. În formă de tub; tubular. [< fr. tubiforme]. Vezi definitia »

SPIRALIFÓRM, -Ă adj. (Rar) În formă de spirală; spiral. [Cf. lat. spira – înfășurare, forma – formă]. Vezi definitia »

7jUQrm <a href=„http://jynrwurgpfjg.com/”>jynrwurgpfjg</a>, [url=http://wpgcqomekpjt.com/]wpgcqomekpjt[/url], [link=http://yfqzoefmzuod.com/]yfqzoefmzuod[/link], http://tlqrfuyrnlug.com/ Vezi definitia »