PÚBIS s. n. 1. os pereche care formează partea anterioară a bazinului, la oameni. 2. regiune păroasă care acoperă osul pubis (1). (< fr., lat. pubis) Vezi definitia »

GNÁIS, gnaisuri, s. n. Rocă metamorfică compusă din cuarț, feldspat și mică. – Din germ. Gneiss, fr. gneiss. Vezi definitia »

CHAPPUIS [șapüi], Pierre Alfred (1891-1960), zoolog elvețian. Prof. univ. la Cluj. Cercetări fundamentale asupra crustaceelor inferioare din peșteri (copepode). Îmtemeietor al biospeologiei împreună cu E. Racoviță, și al freatobiologiei, cu C. Motăș și S. Karaman. Vezi definitia »

MIOZÓTIS s.m. Plantă erbacee cu flori mici, albastre, roșii și albe, care crește în pădurile de munte; (pop.) nu-mă-uita. [Pron. mi-o-, var. miosotis, miozot s.m. / < fr. myosotis, cf. lat., gr. myosotis < gr. mys, myos – șoarece, ous, otos – ureche]. Vezi definitia »

VIS-A-VÍS adv. v. vizavi. [DEX'98] Vezi definitia »