Definita cuvantului șatră
ȘÁTRĂ, șatre, s. f. 1. Cort în care se adăpostesc țiganii nomazi; p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade. ◊ Loc. adj. De șatră = țigănesc; nomad. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu șatra = a se muta deseori, pe neașteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. ♦ Comunitate de țigani nomazi. 2. (Înv.) Cort de tabără. 3. (Pop.) Construcție rudimentară care servește ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii își vând mărfurile la târg. [Pl. și: șetre] – Din bg., scr. šatra, magh. sátor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu șatră
ZGRIPȚOROÁICĂ s. f. v. zgripțuroaică. Vezi definitia »
HETEROGENÉZĂ s.f. v. eterogeneză. Vezi definitia »
ZĂBÁVĂ, (rar) zăbave, s. f. 1. Întârziere, încetineală, tărăgăneală, zăbovire. ◊ Expr. (Fam.) Un bob (de) zăbavă = un pic de răbdare; imediat, numaidecât, îndată. A-și face zăbavă = a-și pierde vremea, a întârzia. Fără (de) zăbavă = fără întârziere, imediat, îndată. 2 Răgaz, odihnă. 3. Trecere de vreme; amuzament, petrecere, distracție. – Din sl. zabava. Vezi definitia »
ÎNDOÍNȚĂ, îndoințe, s. f. (Rar) Îndoială. – Din îndoi + suf. -(i)nță. Vezi definitia »
APOTÉMĂ s.f. Perpendiculară care unește centrul unui poligon regulat cu mijlocul unei laturi. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. [< fr. apothème, cf. gr. apothema < apotithemi – a coborî]. Vezi definitia »