Definita cuvantului instaurație
INSTAURÁȚIE s.f. Instaurare. ♦ (Estet.) Act prin care se constituie o operă de artă ca realitate originală, inexistentă înaintea creației artistice. [Pron. -sta-u-, gen. -iei, var. instaurațiune s.f. / < fr. instauration].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu instaurație
ordináție, ordináții, s.f. (înv.) 1. ordonanță. 2. hirotonisire. Vezi definitia »
ADÉLIE [adelí] Țara ~ (TERRE ADÉLIE), porțiune a coastei antarctice, cuprinsă între 136º20’ și 142º20’ long. E.; c. 900 mii km2. Imens cîmp de gheață, cu grosimi de c. 2000 m. Descoperită în 1840 de Dumont d’Urville, care i-a dat numele soției sale. Baze științifice franceze: Port-Martin (1950) și Pointe-Géologie (1952). Sub suveranitatea Franței din 1938. Vezi definitia »
mălcomíe s.f. (înv.) liniște, odihnă. Vezi definitia »
TERMODISPÉRSIE s. f. (Biol.) Termoliză. – Termo- + dispersie. Vezi definitia »
CHEIRALGÍE s. f. sindrom caracterizat prin dureri ale mâinilor. (< fr. chéiralgie) Vezi definitia »