PRETĂBĂCÍRE, pretăbăciri, s. f. Tăbăcire prealabilă. – Pre¹- + tăbăcire. Vezi definitia »

DENUMÍRE, denumiri, s. f. Faptul de a denumi; numire. ♦ Nume dat unei ființe sau unui lucru; cuvânt cu care numim ceva. – V. denumi. Vezi definitia »

DIRIJÁRE, dirijări, s. f. Acțiunea de a dirija, conducere, îndrumare. – V. dirija. Vezi definitia »

COMBINÁRE s.f. Acțiunea de a (se) combina; îmbinare. ♦ (Mat.; la pl.) Totalitatea grupurilor care se pot forma cu un număr de elemente date, astfel încât fiecare grup să conțină sau numai elemente diferite între ele, sau numai elemente identice. [< combina]. Vezi definitia »

CIMILÍRE, cimiliri, s. f. v. CIMILI. – [DLRM] Vezi definitia »