Definita cuvantului isoclin
ISOCLÍN, -Ă adj., s.f. v. izoclin.

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu isoclin
CHAIN [tʃein], Sir Ernst Boris (1906-1979), biochimist englez. A elucidat structura chimică a penicilinei și a experimentat, împreună cu Florey, acțiunea ei asupra diferitelor boli infecțioase. Premiul Nobel pentru medicină și fiziologie (1945), împreună cu A. Fleming și H.W. Florey. Vezi definitia »
párin s.n. (înv.) marmură (de Paros). Vezi definitia »
ALAMEIN, EL ~ localit. în Egipt, la 105 km V de Alexandria. În al doilea război mondial, la El A. a fost oprită (1 iul. 1942) ofensiva armatei germano-italiene; punct de plecare a ofensivei britanice (oct.-nov. 1942), care a dus la înfrîngerea forțelor germano-italiene din Africa de Nord. Vezi definitia »
STRĂÍN, -Ă, străini, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește; (om, ființă) care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește. ♦ (Persoană) care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională. 2. Adj. (Despre țări, locuri) Care este altul decât cel de origine al cuiva. ♦ Care aparține sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba. 3. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; p. ext. (om) care este sau se simte stingher. ◊ Loc. adv. Prin (sau printre, în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși. ♦ (Om) înstrăinat (sufletește), depărtat de... 4. Adj. Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. ♦ Care nu are nici o legătură, nici o contingență cu ceva, care este departe de ceva. 5. Adj. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparține altuia. 6. Adj. Care este de altă natură, are alte particularități decât mediul în care se află. 7. Adj. Neobișnuit; bizar. [Var.: (pop.) streín, -ă adj., s. m. și f.] – Et. nec. Vezi definitia »
FILISTÍN s. m. (în argoul studenților germani pe la 1700) târgoveț incult. ◊ (p. ext.) om mulțumit de sine, retrograd, îngâmfat și mărginit. (< fr. philistin) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z