SOFÍTĂ, sofite, s. f. Lampă electrică cu incandescență în formă de tub, legată la circuitul electric prin ambele capete. [Var.: sufítă s. f.] – Din germ. Soffitten[lampe]. Vezi definitia »

ágă (-ále), s. n. – 1. Ofițer superior în armata turcă. – 2. Nobil de rang secundar, ofițer superior; este atestat în Munt. începînd de la 1620, în locul celui care înainte se numea căpitan de vînători. Era conducătorul militar al poliției, inspector al piețelor urbane și, după răscoala din 1655, conducătorul militar al infanteriei; avea închisoare proprie și tribunal la el acasă. Regulamentul Organic i-a acordat gradul de colonel. – Mr. aga. Tc. aga (Roesler 587, Șeineanu, II, 10; Lokotsch 28); cf. ngr. ἀγά, alb., bg. agá. Este un hibrid gramatical. La început, sing. său a fost agá, formă care explică pl. agale. Mai tîrziu sing. a fost asimilat cu tipul tată; astfel că astăzi sing. este m., în ciuda formei, iar pl. este f., în ciuda sensului. DAR tratează drept cuvinte distincte agá (pl. aghii, a cărui formă este falsă) și agă. Der. agesc, adj. (polițienesc); agie, s. f. (poliție; birou al unui agă); agoaie, s. f. (soție de agă); agiesc, adj. (polițienesc); Agachi, s. m. (aga), dim. de la ngr. ἀγάϰι, și considerat greșit nume propriu (Șeineanu, II, 11; Bogaci). Vezi definitia »

SILÉPSĂ s.f. Construcție sintactică în care acordul se face potrivit ideii care predomină în mintea vorbitorului și nu conform regulilor gramaticale; sineză; (p. ext.) figură de stil în care un cuvânt este luat atât în înțelesul lui propriu, cât și în cel figurat. [< fr. syllepse, cf. lat., gr. syllepsis]. Vezi definitia »

PORÚMBĂ¹, porumbe, s. f. Fructul porumbarului¹, sferic, de culoare neagră-vineție, cu gust acru, astringent; scoroambă. – Lat. palumba. Vezi definitia »

MICROFÍZICĂ s. f. Ramură a fizicii care studiază particulele elementare; fizică atomică. – Din fr. microphysique. Vezi definitia »