Definita cuvantului istoriografie
ISTORIOGRAFÍE s.f. Disciplină care studiază scrierile istoriografice; știința istoriei (2) [în DN]; (p. ext.) totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumită țară sau dintr-o anumită epocă. ◊ Istoriografie literară = totalitatea lucrărilor științifice având ca obiect studiul istoriei unei literaturi. [Pron. -ri-o-. / < fr. historiographie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu istoriografie
STEREORESTITÚȚIE s. f. restituție a unei porțiuni din scoarța terestră înregistrată pe fotograme conjugate. (< fr. stéréorestitution) Vezi definitia »
ordíe (ordíi), s. f. – Hoardă, mai ales, de tătari. – Var. (înv.) urdie, (h)oardă. Mr. urdie. Tc. ordu, urdu (Eguilaz 423; Loebel 71; Șeineanu, II, 373; Lokotsch 1594), cf. ngr. ỏρντί, bg. ordija, it. orda, fr. horde (› hoardă), sp. horda, germ. Horde. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
DIACRONÍE s. f. evoluție în timp a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. (< fr. diachronie) Vezi definitia »
NIVELÁȚIE s.f. (Liv.) Nivelare. [După it. nivellazione]. Vezi definitia »
VIESPĂRÍE, viespării, s. f. Mulțime de viespi; cuib de viespi. – Viespe + suf. -ărie. Vezi definitia »