Definita cuvantului ordie
ordíe (ordíi), s. f. – Hoardă, mai ales, de tătari. – Var. (înv.) urdie, (h)oardă. Mr. urdie. Tc. ordu, urdu (Eguilaz 423; Loebel 71; Șeineanu, II, 373; Lokotsch 1594), cf. ngr. ỏρντί, bg. ordija, it. orda, fr. horde (› hoardă), sp. horda, germ. Horde. Sec. XVII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ordie
RETROPÚLSIE s. f. (med.) tendință de cădere spre înapoi. (< fr. rétropulsion) Vezi definitia »
PREDICÁȚIE s.f. 1. (Liv.) Acțiunea de a predica; propovăduire. 2. (Log.) Atribuire a unei calități sau a unui atribut unui subiect într-o propoziție. ◊ Judecăți de predicație = judecăți care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Gen. -iei. / < fr. prédication]. Vezi definitia »
cicíe, cicíi, s.f. (reg.) coroana arborelui; poalele arborelui. Vezi definitia »
BĂJENĂRÍE s. f. (Înv. și arh.) Băjenie. [Var.: bejănăríe, bejeneríe s. f.] – Din băjenar + suf. -ie. Vezi definitia »
INVÉNȚIE s. f. 1. rezolvare creatoare a unei probleme tehnice sau de producție, care prezintă noutate sau progres în raport cu nivelul cunoscut al tehnicii pe plan mondial. ◊ lucrul inventat. 2. afirmarea unor lucruri închipuite, neadevărate; (p. ext.) născocire, plăsmuire; minciună. 3. găsirea argumentelor într-un discurs sau a temelor și formelor celor mai expresive și mai potrivite într-o creație artistică. (< fr. invention, lat. inventio) Vezi definitia »