duhóvnic (duhóvnici), s. m. – Confesor, părinte spiritual. – Megl. dovnic. Sl. duchovĭnikŭ, bg. duhovnik, din sl. duchŭ „spirit”, cf. duh. – Der. duhovnicesc, adj. (confesional; spiritual); duhovnicește, adv. (spiritual); duhovnici, vb. (a spovedi, a confesa); duhovnicie, s. f. (misiunea de a spovedi). Vezi definitia »

ARÁBIC, -Ă, arabici, -ce, adj. 1. Arab. 2. (În sintagma) Gumă arabică = substanță vâscoasă obținută din lichidul secretat de unele specii de salcâm (sau pe cale sintetică) și folosită ca material de lipit pentru hârtie. – Din fr. arabique. Vezi definitia »

sansandíc, adv. (reg.) în mod intenționat. Vezi definitia »

SCOLIÓTIC, -Ă, scoliotici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Persoană) care suferă de scolioză. [Pr.: -li-o-] – Din fr. scoliotique. Vezi definitia »

EUFÓNIC, -Ă adj. referitor la eufonie, care produce eufonie. (< fr. euphonique) Vezi definitia »