IZOTIPÍE s. f. Proprietate a unor substanțe chimice de a cristaliza în aceleași forme, fără a forma cristale mixte. – Din fr. isotypie. Vezi definitia »

MISOLOGÍE s.f. (Liv.) Ură față de rațiune și demonstrația logică. [Gen. -iei. / < fr. misologie, cf. gr. misein – a urî, logos – rațiune]. Vezi definitia »

RETÉNȚIE, retenții, s. f. 1. Oprire, reținere. ◊ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate. 3. Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retențiúne s. f.] – Din fr. rétention, lat. retentio, -onis. Vezi definitia »

SUDORÁȚIE s.f. Transpirație. [După fr. sudorification]. Vezi definitia »

abjuráție s. f. abjurare. (< fr. abjuration, lat. abiuratio) Vezi definitia »