RESTABILÍ vb. I. tr. 1. a stabili din nou, a aduce în starea în care a fost la început sau în alta mai bună. 2. a stabili, a reconstitui (un cuvânt, un text). II. refl. a se întrema, a se înzdrăveni. (după fr. rétablir) Vezi definitia »

isțelí, isțelésc, vb. IV (înv.) 1. a (se) vindeca, a se mântui. 2. a îndrepta, a repara. Vezi definitia »

ȘICLÍ, șiclesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îmbiba cu murdărie. Vezi definitia »

PROLI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „referitor la copii”, „copil”, „progenitură”. [< fr., it. proli-, cf. lat. proles]. Vezi definitia »

MELI-, -MÉL elem. „miere, nectar”. (< fr. melli-, -mel, cf. lat. mel, mellis) Vezi definitia »