ȘTERPELÍ, șterpelesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A sustrage ceva (cu abilitate); a fura. 2. (În expr.) A o șterpeli = a pleca repede (și pe furiș). 3. (Rar) A atinge ceva ușor și în treacăt. – Et. nec. Vezi definitia »

POTOLÍ, potolesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A pierde sau a face să-și piardă din intensitate, din tărie, din viteză etc.; a (se) liniști, a se domoli, a (se) calma, a (se) alina; a (se) îmblânzi. ♦ A înceta sau a face să înceteze un lucru început, o acțiune în desfășurare etc.; a (se) încheia, a (se) sfârși, a (se) termina. 2. Refl. (Despre foc sau o materie care arde) A arde mocnit. – Din scr. potuliti, bg. potulja. Vezi definitia »

sirulí, sirulésc, vb. IV refl. (reg.) a se strădui. Vezi definitia »

TRÍPOLI s. n. Sediment de bioxid de siliciu alcătuit din scoici și infuzori, întrebuințat în industrie. – Din fr. tripoli. Vezi definitia »

CAMPIGLI [campíλi], Massimo (1895-1971), pictor italian. Opera sa amintește de pictura etruscă și de universul magic al copiilor („Figuri din Argeș”, în Colecția Zambaccian). Vezi definitia »