pârlăcíe, pârlăcíi, s.f. (reg.) șarlatanie, potlogărie. Vezi definitia »

SINDESMOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a unui ligament. (< fr. syndesmotomie) Vezi definitia »

PARONOMASÍE s.f. Paronomază. [Gen. -iei. / cf. fr. paronomasie, lat., gr. paronomasia]. Vezi definitia »

SCÂNTÉIE, scântei, s. f. 1. Particulă solidă incandescentă care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care însoțește o descărcare electrică, și care se stinge foarte repede. ◊ Expr. A i se face (cuiva) scântei (pe dinaintea ochilor), se zice când cineva primește o lovitură puternică (și are senzația că vede scântei). A se învăța (sau a se deprinde) ca țiganul cu scânteia = a se deprinde cu răul. ♦ P. ext. Lumină slabă, de-abia întrezărită, cu sclipiri intermitente; licărire. 2. Fig. Fapt în aparență neînsemnat care declanșează o acțiune, un sentiment etc. 3. Fig. Părticică neînsemnată din ceva; fărâmă, pic. O scânteie de talent. [Pr.: – te-ie. – Var.: (înv.) schintéie s. f.] – Lat. *scantillia (= scintilla). Vezi definitia »

PARHELÍE, parhelii, s. f. Fenomen optic care constă în apariția unor pete luminoase rotunde, adesea colorate, în jurul Soarelui. [Acc. și: parhélie] – Din lat. parelion, fr. parhélie. Vezi definitia »