XENOTROPÍSM s.n. Fenomen care atrage un parazit către o anumită ființă, un anumit organ sau o anumită celulă. (din fr. xénotropisme) Vezi definitia »

PANCOSMÍSM s.n. Doctrină filozofică după care lumea este tot ceea ce există, negându-se realitatea trancendentă. [< fr. pancosmisme, cf. gr. pas – tot, kosmos – univers]. Vezi definitia »

PNEUMOPALUDÍSM s. n. complicație pulmonară a malariei. (< fr. pneumopaludisme) Vezi definitia »

NOVAȚIANÍSM s. n. doctrină a lui Novatian (sec. V-VIII), care punea la îndoială bunătatea lui Dumnezeu și dovedea un rigorism excesiv, considerând că păcatul abjurării credinței nu poate fi iertat. (< fr. novatianisme) Vezi definitia »

ORFÍSM s. n. 1. Curent religios din Grecia antică, care preconiza dualismul suflet-corp și credința în metempsihoză. 2. Curent în pictură care susține primatul culorii pure ca mijloc de exaltare a luminozității și a dinamismului. – Din fr. orphisme. Vezi definitia »